Arte Martiale

Ce este un Sensei?

Cu totii am auzit de cuvantul japonez “Sensei” dintr-o varietate de surse. Fie din filme (cel mai probabil), fie din documentare, fie datorita participarii la cursuri de arte martiale. In traducere directa „Sensei” inseamna „o persoana inaintata”, dar cea mai uzuala traducere este aceea de „profesor”, „indrumator”, chiar si cea de „mentor”. De regula, orice dojo (spatiu considerat a fi sacru, dedicat studierii, practicarii si perfectionarii artelor martiale) are in fruntea sa un Invatator, un Sensei. Intr-un stil de arte martiale, Sensei-ul are, gratie muncii de zeci de ani, un rang avansat in ierarhia disciplinei respective, rang materializat de regula prin mai mult de 3 trese aurii pe centura neagra. Dar dincolo de toate aceste manifestari cu caracter extern, material, haideti sa vedem ce anume face ca un Sensei sa fie Sensei.

Pe un Sensei ai sa-l recunosti dintr-o mie de oameni nu dupa haina, ci mai degraba dupa privire sau atitudinea sa, interioara sau exterioara.

Un Sensei nu te va „aburi” cu povesti de diferite feluri. El va sta retras si ferm, necautand senzationalul sau fala.

Un Sensei va aplica intotdeauna atat in interiorul dojo-ului cat si in afara regulile curtoaziei, etichetei si ale onoarei.

Un Sensei isi cunoaste toti elevii, de la mic la mare, fiecare cu calitatile si defectele lui, si va urmari in tacere fiecare progres fara a-l „tulbura” pe elev cu lauda sa. Iar daca un Sensei chiar isi va lauda un elev, inseamna ca acesta a facut cu adevarat ceva maret.

Cand un Sensei se apropie de intrarea in sala, elevii (cei care sunt cu adevarat treji) simt in interiorul lor prezenta acestuia in proximitatea lor si inceteaza din acel moment orice gand cu privire la lumea cotidiana.

Grija unui Sensei asupra detaliilor este enorma. Un Sensei vede exact acele mici detalii, detalii ce pot face diferenta intre viata si moarte.

Pe un Sensei nu-l poti plati cu bani pentru ceea ce te invata, deoarece ceea ce te invata nu apartine lumii materiei, deci nu poti rasplati ceva din lumea Spiritului cu ceva din lumea materiei. Singurul mod in care poti rasplati invataturile primite de la un Sensei este acela al nerenuntarii in fata dificultatilor, acela al ascultarii absolute si desigur al respectului profund.

Un Sensei imediat dupa bucuria unei mari realizari va reveni intotdeauna la atitudinea sa obisnuita, cea sobra dar ferma, analizand si pregatind lectiile viitoare pentru elevi, indrumandu-i astfel spre continuarea urmarii Caii (do).

Desi multi nu stiu, un Sensei va tine minte intotdeauna pe fiecare elev ce a pasit in dojo-ul sau.

In caz de forta majora, un Sensei isi va apara elevii pana la moarte si dincolo. Sprijinul unui Sensei este enorm. Acesta cunoaste cel mai bine greutatile prin care trec elevii sai, dar cel mai important, incercandu-i de fiecare data putin peste limitele lor, ii ajuta pe acestia sa sporeasca in devenirea lor ca budoka.

Indiferent unde se afla, pe pamant sau dincolo, Spiritul unui Sensei va fi prezent mereu in dojo-ul sau dar si in inimile celor ce l-au urmat, inspirand la randul lor generatii noi de elevi…

Eu am avut sansa sa cunosc un adevarat Sensei. Voi?

Antrenament plăcut!

Sunt convinsă ca dacă ar fi să punem deoparte câte o sumă de bani, cât de micuţă, de fiecare dată când nu avem chef de antrenament, probabil că mulţi dintre noi am fi acum niște oameni puţin mai bogaţi.

Toţi am simţit măcar odată sentimentul de lene şi asta nu este obligatoriu rău, ce este rău este faptul că mulţi dintre noi se complac aşa. „Lasă că mă duc de mâine”, „astăzi am avut mult de învățat ”, „mai trebuie sa trec de un nivel la jocul…” sunt doar câteva din scuzele pe care le-am folosit fiecare dintre noi de-a lungul timpului pentru a trage chiulul la un antrenament. Este o modalitate obişnuită prin care organismul nostru se protejează împotriva acţiunilor care îl obosesc, dar dacă privim de aproape situaţia, ne dăm seama că nu avem nici un motiv să renunţăm, ba din contră trebuie să ne zbatem, să răzbim şi într-un final să mergem să ne facem antrenamentul.