Nasterea Artelor Martiale se pierde in negura timpurilor dezvoltandu-se doar in anumite zone. Spre exemplu, in zona Mexicului de astazi, samanii exersau pasele magice cu mult timp inainte ca sa se nasca ceva in Orient, iar undeva prin Egipt s-au descoperit, imortalizate in frescele antice din morminte, primele tehnici de lupta ce presupun folosirea bratelor si a picioarelor. Primele atestari cu amanunte le avem insa de la greci.

Pancration-ul grecesc era o forma foarte avansata de Arta Martiala cu tot arsenalul corespunzator: lovituri de brat si picior, proiectii, lupta la sol si procedee “neortodoxe” cum ar fi smulgerea unghiilor, muscaturi s.a.m.d. Arta Martiala dezvoltata pe teritoriul Romaniei se numea "tranta".

Artele Martiale, dar mai ales tehnicile de Ju Jitsu, sunt astazi folosite de majoritatea armatelor, serviciilor speciale si politiilor din lume, iar ca arta si-a regasit scopul initial de dezvoltare personala, fizica, mentala si spirituala.

JU JITSU

JU JITSU - scris cateodata si JU JUTSU sau JIU JITSU este una dintre cele mai vechi arte martiale japoneze. Cuvantul japonez JU JITSU este compus din doua ideograme: JU care se traduce prin "arta", "tehnica" si JITSU care inseamna "suplete", "blandete", astfel, denumirea completa este "Arta Supletii".

Origine si Istoric

Cercetand istoria originii Ju Jitsu-lui, acesta pare a proveni din India, dezvoltandu-se in Japonia, mentinandu-si viabilitatea pana in zilele noastre. Pornind de la arta hindusa a masajului, care cunostea inca din antichitate aproape o suta de locuri ale corpului omenesc sensibile la dureri, dintre care peste 50% prezentau primejdia ranirii, lesinului, paraliziei temporare si chiar a mortii, dezvoltandu-se in indepartata Asie cateva serii de lovituri, contorsionari articulare, sugrumari, imobilizari si prize producatoare de dureri. Veridic este faptul ca aceste colectii sistematizate, evidentiate in cadrul legitimei aparari si-au luat drumul din India spre China. Pare de provenienta curat chinezeasca principiul, puternic inradacinat in Ju Jitsu, de a ocoli atacul masiv al agresorului prin fente si eschive, astfel incat acesta cadea, urmare dezastruoasa a propriului sau elan de atac. Numeroase legende asiatice se tes in jurul provenentei si ideii primare a Ju-Jitsu-lui. Lupta intre doi adversari exista din vremuri imemoriale, fiind o necesitate vitala pentru conservarea vietii.

Ju-Jitsu, pe langa arme, foloseste segmente anatomice si diverse procedee tehnice de scoatere din lupta a agresorului.

Ju-Jitsu, "stiinta sau arta supletei" a fost format cu aproape opt secole in urma, in perioada Kamakura (1185-1333), de catre bushi (razboinici japonezi sau samurai, asa cum i-au denumit occidentalii), pentru ca razboinicii dezarmati sau cu lamele sabiilor rupte, sa se poata totusi apara impotriva adversarului inarmat. Prin anii 1200, intreaga lume tremura de frica mongolilor in afara de Japonia. Bushi, apartinand celei mai nobile si inalte caste erau educati sa-si desfasoare traiul dupa Codul Bushido (importantul cod al Onoarei), care era idealul vietii lor. Ei invatau nu numai sa manuiasca katana, yari, naginata, sau kyu-ul, ci si lupta calare, cat si Tai Jitsu. Acesta metoda de aparare, fara arme, dezvoltata in Kumi Uchi si Yawara, descrise indeosebi intr-o lucrare hindusa datand din veacul al XIII-lea Konjaku-Monogatari constituie baza ramificatiei Ju Jitsu-lui in numeroase Ryu (scoli), precum Wa Jutsu, Hakuda, Shubaku, Kogushoku, Kito Ryu, Terada, Tenshin- Shinyo, Yuiga, Teiho-San, Muso-Chokushin, Isei-Jitoku.

Aparitia si dezvoltarea Ju Jitsu-lui in Romania Ju-Jitsu apare in Romania in anul 1928, cand maestrul japonez Keishichi Ishiguro, vizitand impreuna cu membrii delegatiei japoneze, Oficiul National de Educatie Fizica, accepta sa predea lectii de Ju-Jitsu, timp de cateva luni. Nu este deloc exagerat a sustine ca nu exista tara civilizata pe Terra in care sa nu se practice Ju Jitsu, unul din motive fiind faptul ca este o metoda de autoaparare.

Ju-Jitsu si educatia

• Tai iku - educatia fizica
• Ki iku - educatia personalitatii
• Toku iku - educatia morala
• Chi iku - educatia psihologica

In Ju-Jitsu nu se invata doar tehnici de aparare si contra atac, ci este si un mijloc de educatie. Spiritul stapanitor in dojo ne arata comportarea jujitsuka, disciplina si starea sufleteasca, capacitatea de atentie si performantele. Respectarea urmatoarelor recomandari este utila atat pentru elevi cat si pentru maestri:

1. Sa atinga cel mai inalt nivel tehnic cultivand spiritul efortului, perseverenta, increderea in sine si respectul fata ce cei din jurul sau in conformitate cu spiritul traditional al Artelor Martiale.
2. Sa-si cultive corpul si spiritul pentru binele sau si al altora si nu pentru satisfacerea vanitatii si orgoliului.
3. Sa fie adeptul virtutilor ce sta la baza Artelor Martiale: corectitudine morala, dreptate, simplitate, modestie si ingaduinta.
4. Sa dezvolte Artele Martiale in conformitate cu nobilele traditii milenare transmise de marii maestri.
5. Sa fie uniti, sa cultive respectul fata de grade, instructori, conducatori si spiritul de fraternitate intre membri.
6. Sa considere practica Artelor Martiale ca un mijloc de progres si nu ca scop in sine.
7. Sa se perfectioneze prin autocritica, sa fie sarguinciosi si perseverenti la cursuri.
8. Sa respecte toate celelalte scoli de Arte Martiale.
9. Sa nu foloseasca Artele Martiale decat in caz de legitima aparare.

Dojo-ul radiaza o atmosfera deosebita. In dojo-urile traditionale europene, din pacate, datorita faptului ca sala de antrenament este de regula sala de gimnastica sau cea a sporturilor de sala, atmosfera specifica artelor martiale este greu de mentinut. In dojo-ul traditional atarna, de regula, la partea frontala, shomen, emblema scolii si un portret al marelui maestru, sau fondatorul stilului respectiv si un altar buddhist sau shintoist. In budo, cel avansat, sau mai puternic, are indatorirea de a-l ajuta pe cel mai slab. Toti jujitsuka poarta la antrenament un costum special, kaiko gi, compus din kimono, pantalon si centura. Elevii poarta centura (obi) colorata corespunzatoare gradatiei kyu obtinute, iar maestrii-centura neagra cu linii argintii, corespunzatoare cu nivelul Dan detinut. Pentru deplasarea in afara saltelelor, din motive de igiena, fiecare va folosi zori (papuci de casa). Splendoarea artelor martiale poate fi vazuta si simtita doar prin efort fizic si psihic.

KARATE

Patria karate-ului este Okinawa, o insula mica, situata in vecinatatea provinciei Fujian. Arta Okinawa-Te (stil “mana okinawa”) s-a format in secolele XII-XIII prin imbinarea metodelor locale de lupta corp la corp si a sistemelor antice de lupta, care au fost imprumutate de marinarii din Okinawa, care intretineau relatii stranse cu India.

Karate denumire japoneza data de maestrul Gichin Funakoshi, prin schimbarea ideogramelor Tode (mana chinezeasca), in Karate (mana goala).

Kara - vid, gol; este cautarea vidului mental, ce da nastere intuitiei. Obtinerea vidului inseamna efort si protectie; ne antrenam in arta de a lupta pentru ca aceasta ne asigura protectia necesara spiritului, deschizand astfel, fara piedici, calea spre iluminare (Satori). Te - mana; inteligenta umana a devenit creativa datorita mainilor, acestea fiind instrumentele gandirii.

In Okinawa, atat in timpul ocupatiei chineze, cat si celei japoneze, populatei i s-a interzis sa poarte arme, de aceea antrenamentele se efectuau noaptea, pe ascuns si in grupuri restranse. In acest fel, Karate-ul a fost de la inceput divizat in stiluri diferentiate in chiar interiorul aceleiasi insule care au primit numele celor trei orase unde se practicau, Shuri-Te, Naha-Te si Tomari-Te. Astfel, au aparut stilurile de lupta: Shuri-te, Naha-te si Tomari-te.

Goju-Ryu este unul dintre cele 4 stiluri importante de karate si are cea mai mare influenta chinezeasca. Goju-Ryu este un stil stravechi de karate din Okinawa care isi are inceputul in sistemul dur al luptei corp la corp din sudul Chinei si care a pastrat in sine arta adevaratei lupte. Astfel, Goju-Ryu poate fi aplicat in situatii dificile in locuri mai restranse. Goju-Ryu este stilul care foloseste energia interna a omului.

In China, intentionand sa creeze un stil nou, Wang Tzyany, eleva initiata in scoala “tigrului” si-a pus accentul pe tehnica “eliberarii puterii” in timpul miscarilor cu palma deschisa. Puterea loviturii nu trebuie sa porneasca dintr-un punct aparte, cum ar fi din coapse sau umar, ci din intreg corpul. Inspiratia se face prin nas, iar expiratia pe gura. In timpul expiratiei energia vine din partea de jos a abdomenului, se contopeste cu energia externa a muschilor si se revarsa intr-o aruncare puternica. In dependenta de caracterul miscarii, exista doua feluri de energie: intunecata (supla) si luminata (dura), si toate combinatiile ulterioare au fost create in baza acestui stil, incat in rezultat a fost obtinut stilul cocostarcului “crescut” si “educat” de tigru. E usor de observat aceasta in kata Goju-Ryu, unde practic in aceeasi miscare gasim “ideile” acestor doua animale. Sa zicem, miscarea puternica de blocaj, ce aminteste aripa unui cocostarc, se incheie cu apucatura “gura tigrului”, sau folosind pozitia dura si fixa a picioarelor, caracteristica tigrului, se efectueaza o miscare supla, eferenta, concomitent cu atacul caustic al ochilor si gatului.

Goju-Ryu din Okinawa este o mostenire culturala care a ajuns la noi din timpurile stravechi. Astazi, acest stil a devenit cu adevarat o arta martiala internationala, care este practicata in lumea-ntreaga. Se pare ca istoria Goju-Ryu modern a inceput in 1875 cand tanarul maestru din Okinawa, Kanryo Higaonna a plecat spre China unde si-a facut ucenicia timp de 15 ani la maestrul Ryu Ryuko. Intors acasa, Higaonna a inceput sa predea karate in orasul Naha, si ca urmare, acest stil a primit denumirea de Naha-te (Mana orasului Naha).

Dupa intoarcerea din China, Sensei Higaonna petrecea mult timp studiind si perfectionand kata Sancin. El consuma pentru acest exercitiu atata energie si forta, incat uneori uita de mancare. Pe atunci, un tanar a inceput sa ia lectii de la el. Mai tarziu acest tanar a devenit conservatorul traditiilor si succesorul maestrului. Numele sau este Ciodjun Miaghi. Actualmente, in cadrul scolii Goju-Ryu exista 13 kata. Iata noua: Sanchin chinezesc, Saifa (Pericol lateral), Seiyunchin (Moartea prelungita), Shisochin (a arunca in aer patru), Sanseru ("36 de maini"), Seipai ("18 maini"), Kururunfa ("Valul zburator"), Seisan ("13 maini"), Suparimpei ("108 maini"). Aceste kata au fost aduse de Kanryo Higaonna din China li s-au pastrat fara schimbari. E de mentionat ca, din secolul al XVI (aproximativ cand a fost creat stilul Cocorului Alb) si pana-n prezent n-a fost schimbata nici o miscare nici cea mai neinsemnata. Celelalte kata au fost create de sensei Ciodjun Miaghi: Gekisai Dai Ichi si Gekisai Dai Ni (Atacul distrugator-1 si Atacul distrugator-2); Sanchin- Goju-Ryu creat pe baza celui chinezesc; Tensho (“Bratul in rotatie”).

Practicantii de karate se numesc karateka.